Pentru ce sunt utile psihoterapia şi consilierea psihologică?

Lucrând cu un psihoterapeut sau consilier psihologic, poţi învăţa să gestionezi diferite situaţii dificile; să faci faţă unor suferinţe cu care încă nu ştii să te descurci; să ştii mai bine cine eşti, ce doreşti de la viaţa ta şi cum să te îndrepţi spre ţintele tale; să ai relaţii mai profunde cu cei din jur; să găseşti în viaţa ta un sens mai plin.

Voi enumera mai jos câteva probleme specifice cu care mulţi oameni se confruntă şi în rezolvarea cărora aceste servicii psihologice pot fi de folos:

  • probleme relaţionale – repetarea unor tipare nedorite în relaţiile din cuplu, familie, la locul de muncă; neînţelegeri rămase fără rezolvare; trăirea unui sentiment dureros de singurătate, poate chiar şi în prezenţa altor persoane;
  • dificultăţi de adaptare – de exemplu la mutarea în alt oraş / altă ţară, la schimbarea locului de muncă, la schimbări majore în mediul familial (cum ar fi îmbolnăvirea gravă a unui membru al familiei);
  • blocaje în luarea unor decizii – cum ar fi alegerile privind viaţa profesională sau întemeierea unei familii;
  • dificultăţi de gestionare a emoţiilor – atunci când nu ne descurcăm în relaţii sau în diferite activităţi din cauza unor emoţii prea intense, sau nepotrivite pentru contextul în care apar, sau chiar din cauza absenţei unor emoţii;
  • încredere în sine sau stimă de sine scăzută – astfel de atitudini faţă de noi înşine pot fi o sursă nu doar de suferinţă, ci şi de eşec în împlinirea potenţialului propriu;
  • stres – stresul este o parte obişnuită din viaţa noastră, chiar necesară într-o oarecare măsură; problematic devine atunci când din cauza lui nu reuşim să ducem la bun sfârşit ce ne propunem sau chiar să ne îngrijim suficient de noi înşine;
  • burnout – denumit şi epuizare emoţională, este o situaţie aparte de stres cronic, şi anume în contextul profesional;
  • tulburări de anxietate – teamă şi nesiguranţă de o intensitate crescută şi cu frecvenţă / durată mare (fobii, atacuri de panică, stres post-traumatic, tulburare obsesiv-compulsivă, anxietate generalizată);
  • depresie – când nu ne mai putem vedea de viaţa noastră de zi cu zi din cauza unor sentimente persistente de tristeţe, deznădejde, gol interior, agitaţie sau altele asemănătoare, se prea poate ca acestea să fie semnele unei depresii; cu cât aceasta se agravează, ea ne poate pune în pericol şi sănătatea fizică (prin tulburări ale somnului sau ale alimentaţiei), sau chiar viaţa (prin tentative de suicid);
  • doliu – atât la moartea cuiva apropiat, cât şi în urma unor pierderi importante, cum este pierderea unei relaţii semnificative; perioada de doliu este dificilă pentru oricare dintre noi, iar persoanele care găsesc suferinţa prea greu de gestionat pot beneficia de pe urma sprijinului terapeutic;
  • traumă – accidentele, agresiunea fizică sau psihică, abuzul de orice natură pot lăsa în psihicul nostru urme persistente şi dureroase, pentru vindecarea cărora avem nevoie de timp şi de sprijin;
  • adicţii – multe dependenţe au o componentă şi o funcţie psihologică, începând de la dependenţa de alcool / tutun / droguri şi mergând până la dependenţa de jocuri de noroc;
  • tulburări de alimentaţie – fie că este vorba de a mânca prea mult sau prea puţin, aceste tulburări (anorexia, bulimia, mâncatul compulsiv) au la bază şi factori psihologici;
  • simptome fizice fără cauze medicale (psihosomatice) – uneori corpul nostru ne atrage atenţia în acest fel asupra unor suferinţe psihice pe care nu le-am conştientizat sau pe care am ales să le ignorăm;
  • diagnostice medicale grave – aflarea unui diagnostic de boală cronică sau terminală poate fi o sursă de stres puternic, iar adaptarea la un nou stil de viaţă pentru a gestiona boala, precum şi gestionarea suferinţei în sine se pot dovedi greu de dus fără sprijin adecvat;
  • asumarea faţă de sine sau publică a unor părţi esenţiale ale propriului sine – un proces ce poate dificil pentru persoanele care se regăsesc într-o minoritate, puţin acceptată de către societate, din punctul de vedere al anumitor caracteristici fundamentale ale lor, cum ar fi identitatea sau orientarea sexuală (în engleză există termenul de „coming out” pentru procesul de asumare publică prin care trec persoanele LGBT); un parcurs asemănător îl pot avea persoane care au, de exemplu, credinţe religioase fundamental diferite de cele majoritare în mediul lor social.

Alte întrebări frecvente despre psihoterapie şi consiliere psihologică

Text publicat în 26-05-2015