Cu drag şi respect pentru oricare om care suferă

SuferinţăDragă omule,

Dacă suferi, înseamnă că s-a întâmplat în viaţa ta ceva ce îţi face rău. Poate te-ai îmbolnăvit. Poate a murit cineva pe care îl iubeai. Poate ai pierdut o relaţie importantă. Poate cineva te-a abuzat, fizic sau psihic. Poate chiar tu ţi-ai făcut rău, cu sau fără intenţie. Poate nu ştii nici tu prea bine, poate nu văd nici alţii cu ochiul liber de unde vine suferinţa ta. Şi cu siguranţă nu-i nevoie să fie o singură cauză. Poate fi un eveniment exterior care te atinge într-un punct vulnerabil, ca atunci când cineva te strânge de mână exact acolo unde ai o rană nevindecată.

Indiferent cum ai ajuns să suferi, sper să ştii că suferinţa ta nu e un semn că eşti defect. E doar un semn că eşti om.

Sper că ştii şi că e în puterea ta să-ţi gestionezi suferinţa. Cu ajutorul altora, dacă e nevoie. Fiindcă se prea poate ca uneori să nu ştii cum să te descurci cu ea. Sau să nu ai resursele necesare la un moment dat. S-ar putea să nu îţi asumi suficient responsabilitatea pentru ce ţine de tine, s-ar putea să îţi asumi prea multă responsabilitate. S-ar putea ca uneori să îţi exagerezi suferinţa, iar alteori să o minimizezi. S-ar putea ca uneori să ceri ajutor în moduri greu de înţeles pentru alţii, mai ales atunci când nu ştii nici tu de ce ai nevoie. Oricum ar fi, îţi doresc să îţi găseşti resursele necesare, dinăuntru sau din afară, ca să faci faţă cu bine suferinţei tale.

Nu cred că există reţete, „aşa da”-uri sau „aşa nu”-uri pe care să le urmezi cu stricteţe şi care să funcţioneze pentru tine la fel ca pentru alţii. Important mi se pare să găseşti care sunt nevoile tale în această suferinţă şi care sunt modurile prin care le poţi satisface. Iar acestea pot să difere acum faţă de alte experienţe pe care le-ai avut.

Poate în acest proces vei ajunge să te confrunţi cu gânduri şi emoţii pe care ţi-e dificil să le conţii şi pe care ai face tot posibilul să le eviţi. Multora nu ne este uşor când înţelegem până în măduva oaselor că vom muri la un moment dat. Sau că un om pe care îl iubim ne-a făcut rău, ori că noi am făcut rău altcuiva sau nouă înşine. Sau că nu putem controla dacă alţii ne vor iubi sau ne vor respinge, ori dacă îşi vor recunoaşte greşelile faţă de noi, ori dacă ne vor sprijini sau ne vor ignora.

Nu ştiu care sunt emoţiile pe care le simţi şi cele pe care le eviţi; doar împreună cu tine le-aş putea afla. Teamă, tristeţe, furie, durere, indiferenţă, disperare, confuzie, ură, vinovăţie, ruşine – niciuna dintre ele nu ar fi ieşită din comun. Nu cred că te va ajuta nici să-ţi înăbuşeşti simţirile, nici să le întreţii obsesiv. Nu cred că ele îţi sunt de folos pur şi simplu prin existenţa lor, ci prin ceea ce alegi să faci cu ele. De exemplu, nu cred că ura faţă de un agresor te ajută să te vindeci; dar dacă asta simţi pentru agresorul tău, sper că vei găsi căi prin care să înţelegi ce îţi spune ura ta, precum şi moduri de a-ţi îndrepta acea energie către creşterea şi vindecarea ta, poate şi pentru ajutorarea altora. Am încredere că, pe măsură ce îţi digeri trăirile, vei recunoaşte ce îţi face bine şi ce nu. Uneori poate vei descoperi că un leac ce părea miraculos a fost de fapt o pilulă de Ecstasy; îţi doresc să ai puterea de a recunoaşte că pilula magică a avut doar un efect de moment şi că mai ai de căutat dacă vrei să îţi gestionezi suferinţa, nu doar să o înlocuieşti cu o dependenţă de miracole la doză.

Sper că vei ajunge să accepţi ce nu poţi schimba. Sper că vei găsi aspecte ale vieţii tale pentru care să simţi recunoştinţă; poate cândva vei fi recunoscător chiar pentru ce ai învăţat sau dobândit în urma suferinţei de acum. Sper că vei ajunge să-i ierţi pe cei care te-au rănit. Şi mai sper că nu te vei forţa să înghiţi pe nemestecate aceste leacuri sufleteşti – acceptarea, gratitudinea, iertarea – înainte ca ele să fie coapte, doar pentru a satisface standardele de viteză şi vitejie ale cuiva care nu ştie cum să se descurce cu suferinţa ta din prezent, sau care este lipsit de empatie, sau care vrea să-ţi vândă o carte sau un seminar motivaţional. Leacurile pot deveni otrăvuri când le iei în doze sau contexte nepotrivite.

Îţi mărturisesc că tot ce am scris aici are o motivaţie parţial egoistă. Îmi doresc să trăiesc într-o lume, pe cât posibil, autentică şi matură emoţional. Aşa că promovez ceea ce ştiu eu că ar susţine dezvoltarea mea şi a altora în această direcţie.

Dacă suntem pe aceeaşi lungime de undă şi cauţi ajutor, aş fi bucuroasă să ţi-l ofer. Dacă nu, îţi doresc să găseşti în altă parte ceea ce îţi este necesar.

Text publicat în 19-05-2015